Mesaje scurte, iluzii mari: arta masculină de a nu depune efort online
—Cf?
—Binee, în drum spre facultate :)) tu?
—Bored
—Te-aș chema în vizită, dar azi sunt full…
—Understandable
—Mâine?
—Maybe.
Conversație tipică pe care orice femeie o recunoaște: schimbul glorios de trei silabe ambalate în absență emoțională și iluzia că „poate se va întâmpla ceva”. De fapt, acesta este doar farmecul unui tango pe care bărbații știu să-l danseze foarte bine online. Secretul lor? Totul funcționează pe un principiu foarte simplu: dacă pot spune mai puțin, de ce aș spune mai mult? Dar dacă tu, cea care primește astfel de mesaje monosilabice, începi să-ți creezi așteptări preamărite și scenarii că „poate chiar merită o șansă”? Suntem aici pentru tine, soro. Te învățăm cum să ieși din dansul perpetuu fără picioarele rupte și sentimentele zdrobite. Să ne cunoaștem, mai întâi, adversarul.
EPIDEMIA NONȘALANȚEI
Ne place să facem pe inabordabilii. De ce? Pentru că interesul uman e activat insant pentru necunoscut. Acest fenomen de nepăsare exagerată are o denumire specifică: nonșalanță. Cambridge Dictionary definește termenul ca fiind un comportament degajat cu manierisme calme care, de regulă, sugerează dezinteres și indiferență. Sună ca ceva tipic generației noastre, nu? Pe lângă aceasta, se adaugă și frica de a nu părea „cringe” sau „disperate”. Și dacă amestecăm cele două? Obținem o salată emoțională fără dressing și conversații care se opresc în gât ca niște crutoane uscate: crocante, dar greu de digerat fără un pahar mare de apă… sau respect de sine…
Dintr-un articol al Indian Express, aflăm că la baza atitudinii nonșalante se află, nesurprinzător, frica de vulnerabilitate: mulți preferă să-și ascundă sentimentele pentru a nu părea prea deschiși sau pentru a evita riscul de a fi respinși. Regăsim atitudinea peste tot: la școală, la muncă, pe stradă, în magazin, în sfera dating-ului online. Deși comunicarea online pare mult mai simplă, s-ar putea ca anxietatea socială, confuzia generată și legăturile de suprafață să-i confere complexitate extraordinară comparativ cu cea din viața reală.
Vrem să părem prea ocupați pentru a răspunde la mesaje, ne tot jucăm în interminabilul „Dacă mi-a răspuns după o oră, eu o să-i răspund peste o oră și 15 minute”, ne comportăm copilărește și nu reușim să ne conectăm cu adevărat. Și totuși, dacă ne uităm puțin mai atent, observăm că bărbații par să țină de nonșalanța asta mult mai strâns decât o fac femeile.
CICLUL ETERN A NEPĂSĂRII MASCULINE
Deși generalizările sunt nedrepte, e greu să ignorăm că nonșalanța pare să fi fost lipită cu Super Glue de masculii alpha ale vremurilor noastre. Da, și femeile o pot practica (și noi o facem), dar bărbaților parcă le este impus să nu arate emoții. Mulți cresc cu ideea că vulnerabilitatea e un fel de bau-bau emoțional. Pentru a fi un bărbat adevărat „trebuie să fii rațional, nu emotiv”. Răspund cu „k” și simt că au dat tot ce-au avut mai bun. Și ce e mai trist? Chiar cred că e suficient.
Cine îi învață să fie așa? Pe lângă veșnicii noștri inamici - masculinitatea toxică și patriarhatul - trebuie să fim sincere și să recunoaștem că și noi femeile tindem să alimentăm acest cerc al indisponibilității emoționale. Elliot Scott, într-un articol Medium, explică foarte bine problema: pentru că ne dorim atât de mult o conexiune profundă, inventăm fel și fel de scuze pentru distanța lor; sperăm că „se vor schimba”, le ignorăm „red flag-urile”, investim mai mult decât investesc ei și ne mulțumim cu „firimituri” de afecțiune. Iar asta nu face decât să le întărească ideea că nu trebuie să depună efort pentru a păstra o relație. Noi rămânem lângă ei, iar mesajul pe care îl primesc este „e ok și așa”, că noi nu pleacăm nicăieri.
Bineînțeles că lama are două tăișuri și trebuie să privim lucrurile și din cealaltă perspectivă. Bărbații duc, în general, lipsa de acea inteligență emoțională caracteristică femeilor. O inimă frântă, o relație eșuată sau un refuz modest le poate facilita indisponibilitatea și închiderea în sine, iar tipii indisponibili sunt mai predispuși să provoace un haos comunicațional cu viitoarele lor partenere. Rezultatul? Un efect dureros de domino.
KIT DE SUPRAVIEȚUIRE
Există totuși un antidot, pentru că, surpriză: chiar putem ieși din acest limb. Iată pașii:
1. Fii sinceră cu tine – ești cu adevărat mulțumită de stilul lui de comunicare, sau îl accepți numai pentru că „te mulțumești și cu atât”?
2. Renunță la frică – frica de a părea disperată, de a fi cringe și de a-l pierde sunt frici complet raționale, însă și complet autodistructive, iar în timp le vei resimți efectele;
3. Fii directă – comunică-i clar ce te deranjează și nu intra și tu în capcana nepăsării „cool”;
4. Acceptă ideea că poate nu merită efortul – Lana Del Rey spune „when you know, you know” și are dreptate: dacă simți că trebuie să depui mult prea mult efort pentru a primi ceva înapoi, realitatea este că cel mai probabil această „relație” nu este potrivită pentru tine - tot ce poți face este să-ți asculți instinctele și să treci peste;
5. Nu îți pierde speranța – poate ai impresia că nu vei mai găsi pe nimeni, dar (oricât de clișeic ar putea suna) balta chiar are pește (iar asta ți-o spune o tânără studentă cu o viață amoroasă foarte tumultoasă ;)).
MEN – LISTEN UP!
Simțim, de asemenea, obligația morală de a ne adresa și publicului nostru masculin (dacă există). Așa că avem câteva sfaturi pentru voi.
1. Expresivitatea este FOARTE atrăgătoare. Nu toți bărbații sunt poeți, și nici nu trebuie. Importantă e sinceritatea: cuvinte + fapte = băiat deștept, interesat și interesant. Când îți ascunzi emoțiile doar ca să pari rece, nu devii misterios, ci doar obositor. Când le exprimi, chiar poți crea o relație.
2. Nonșalanța forțată poate fi un bumerang. Dacă ea chiar te crede când pari că nu-ți pasă? Ai pierdut înainte să începi. Confuzia nu e sexy.
3. Ideea că un bărbat care nu e nonșalant devine „mai puțin bărbat”? Mit. Nepăsarea nu e o dovadă a masculinității. Adevărata maturitate vine din capacitatea de a comunica sigur și hotărât ce simți și de a o face sănătos, nu din „poate”-uri infinite.
Indisponibilitatea în sine nu e o crimă, unii chiar sunteți așa natural. Problema e când devine rol, mască, obligație sau strategie. Femeile sunt diferite. Unele iubesc misterul, altele adoră expresivitatea. Dar toate își pot da seama când nu sunteți autentici.
CONCLUZIA?
For the love of God, fiți mai șalanți. Vorbiți, arătați ce simțiți, ce vă place, ce vă doriți și ce căutați cu adevărat. Observați ce se întâmplă. Reveniți cu impresii.