Suntem ceva? Dacă nu întrebi, da. Despre situationship-uri
E 2 dimineața. Luminile felinarelor de pe stradă se strecoară tăcut printre draperiile de satin fin. Își fac calea spre hainele demult aruncate pe jos într-un act pasional și impulsiv. În pat 2 trupuri lipite unul de celălalt.
“Ce suntem?”
Întrebarea răsună cu presiune asurzitoare. Liniștea nopții e tulburată de o întretăiere de respirație. Nu primești răspuns. Doar auzi un suspin.
Și totuși, ce sunteți?
Situația actuală de pe dating field
Nu e un secret faptul că acum să creezi o conexiune cu cineva e mai ușor decât să te rezumi la doar 2 beri într-o multașteptată noapte de vineri după o săptămână grea și lungă de socializare îmbinată cu o suită de multitaskuri. Totuși, unde dispare acea ușurință când încercăm să definim conexiunea resimțită și deodată ne trezim cu ceva strângându-ne în gât? Un nod. Un nod familiar de anxietate.
A fost din totdeauna așa?
Nu chiar.
Înainte de social media unde vezi zilnic sute de femei și bărbați atractivi (cel puțin la suprafață) care într-un univers paralel se încadrează după standardele tale de partener perfect, oamenii își luau timpul necesar pentru a-și “demasca” sufletul unul în fața celuilalt. Într-un articol pentru Ultraviolet, descoperim că sociologul Michael Rosenfeld a studiat circumstanțele prin care cuplurile se întâlneau în anii 1940. Constatările sale au arătat că 25% s-au cunoscut prin intermediul membrilor familiei, 21% prin prieteni, 13% la biserică și 12% pentru că erau vecini. Aceasta însemna că, datorită familiarității lor, cuplurile puteau lega conexiuni pe baza unor interese comune.
Acum, însă, totu-i mult mai simplu și frumos. Suntem în blăniță de lup căutându-ne următoarea oiță pe una dintre notorioasele aplicații de “vânătoare”: Tinder sau Bumble, Hinge sau Grindr. Pentru cei mai curajoși funcționează și Instagramul sau Snapchat-ul. La bază, însă, toate funcționează după același concept — te judec după copertă, fără să-ți văd paginile. Flirtăm prin reacții la story, răspundem la mesaje peste câteva ore, lăsăm conversațiile de la o zi la alta prin “Scuze, am adormit” și ajungem să fim intrigați de prima noastră întâlnire fizică cu “prada” găsită, fără intenția de a continua să ne vedem. Sau, cel puțin, suntem siguri că așa va fi.
Avansăm promițător. Primul date decurge ca începutul unei povești. Chimia e acolo, discuțiile sunt captivante, vinul e delicios și simțim o atracție ineglijabilă. Poate o confesăm, poate nu. Surpinzător (deloc) ajungem să petrecem o noapte împreună. După prima urmează a doua. După a doua a treia. După a treia e confuzie. Da, vă satisfaceți nevoile fizice, dar ce se întâmplă cu cele emoționale?
Cum diferențiem un Situationship de Friends With Benefits și o relație oficială?
După cum constată Aisosa Onaghise pentru Daily Bruin, situationship-ul e definit ca o relație romantică sau sexuală neoficială. Funcționează ca o modalitate de a explora și experimenta afecțiunea romantică fără așteptarea unui angajament concret. Avem simpatie puternică, posibilitate de sentimente și intimitate emoțională, însă fiecare așteaptă să zboare porcul vecinului pentru a clarifica situația. Nimeni nu preia inițiativa să treacă peste zona gri și să răspundă clar la întrebarea fatală ,,Ce suntem?” din frica de a nu părea disperat. Se preferă confortul, limitele neclare și lipsa de etichete. Dar cum ar fi să existe?
Aici ne avântăm spre alt tip de relație. Prima utilizare documentată a expresiei „Friends With Benefits” (FWB) apare în hitul lui Alanis Morissette din 1995, „Head Over Feet”: „You’re my best friend, best friend with benefits”. Versul surprindea o dinamică relațională existentă de ceva timp, dar care încă nu fusese categorizată anume.
„Diferența care face ca o relație cu beneficii să fie unică și diferită de altele este prietenia inițială”, explică Leigh Matthews, fondatoarea Therapy in Barcelona „Spre deosebire de aventurile ocazionale, care prioritizează conexiunea fizică, sau de situationship-uri, care adesea nu au o definiție clară, o relație FWB sănătoasă valorizează atât fundația prieteniei, cât și intimitatea fizică.”
Esențial, recunoști cu mâna pusă pe inimă că simți o atracție dincolo de tiparele prietenei față de amicul tău. Expiri ușor când îți bucură urechile cu reciprocitate și luați decizia de a fi maturi și raționali cu upgrade-ul “prieteniei” voastre. În același timp sunteți de acord să mențineți dinamica lighthearted și goofy pe care o aveați de la început.
Și dacă e să vorbim despre oamenii fără commitment issues, încrezuți că vor stabilitate romantică și pregătiți pentru ceea ce ni s-a spus că ar trebui să avem la vârsta de 20 de ani? Relații oficiale!
Ce înseamnă “oficialul” din expresie?
După cum remarcă Christiana Njoku, consilier în căsnicii, cuvântul “oficial” desemnează statutul sau etapa dintr-o relație care semnifică un angajament formal din ambele părți implicate (insane, știm). În mod normal, indivizii declară public prietenilor și familiilor că sunt “taken”, având intenții de lungă durată, investire emoțională și exclusivitate (your ex could never).
E perfect natural să-i scrii partenerului tău despre cum ți-a mers ziua sau ce planuri ai, fără teama că vei suna prea plictisitor și nu-i vei stârni fluturi în stomac. Ești mai mult decât sigur pe devotamentul și efortul reciproc care ajută la fortificarea conexiunii și nu te trezești la 2 dimineața cu acea întrebare lăsată zăbovind în aer și un suspin dramatic de lung.
6 semne că te afli într-un situationshit
E ok să fii confuz, dar nu și delusional. Chiar dacă apar din comoditate sau în contexte trecătoare, situationship-urile pot primi ușor trăsăturile unei relații obișnuite. Iată cum ne trezește la realitate psihoterapeuta Duygu Balan:
1). Lipsa clarității: nimeni nu verbalizează „noi doi”, un prim indice al unui situationship. Totul e ambiguu și nedefinit.
2). Planuri pe ultima sută de metri: subiectul de viitor sau aspirații e un teritoriu tabu, iar majoritatea planurilor comune sunt făcute spontan sau din impuls pasional.
3). Comunicare inconsitentă: astăzi te trezești cu zeci de mesaje ornamentate cu inimi roșii, roz și purpurii, iar mâine ești lăsat în rece pentru toată ziua chiar dacă vezi lângă iconița sa “ultima accesare: acum 4 minute”.
4). Nu v-ați cunoscut familia sau prietenii, pentru că ar fi păcat ca maică-sa să afle că odorașul ei de 28 de ani se teme de devotament.
5). Lipsa de exclusivitate: poate că îți cunoaște numele și ține minte că visezi să devii artistă de la 5 ani, dar nu știi că te-a salvat în telefon drept “Side piece number 3”.
6). Nepăsare: dacă aveți o relație strict sexuală și conversațiile sunt doar la suprafața apei, există riscul de 99 la sută ca persoana din fața ta să nu fie la curent cu problemele și overthinkinkg-ul care te vizitează zilnic noaptea la 11 fără un sfert.
Dacă-i rău, de ce ne place?
Libertate. Flexibilitate. Distracție.
Situationship-urile pot fi văzute ca mini-escapade din conglomerația de griji și responsabilități pe care le avem la fiecare colț. Râdem și glumim, dar un articol de la Medium arată că Generația Z nu e foarte zâmbăreață când se confruntă cu teama de a nu fi destulă sau, și mai rău, că nu face destul.
Găsirea unui loc de muncă bine plătit după facultate, ieșirile cu prietenii planificate cu o lună în avans, împărțirea bugetului lunar pentru chirie, utilități și self-care, pregătirea meselor în fiecare dumincă pentru săptămâna următoare, zece mii de pași pe zi sau o sală ocazională și voila! Suntem storși ca niște lămâi. De unde să cerșim energie pentru a menține o relație romantică și a nu neglija nevoile partenerului nostru?
Din înțelegere.
Da, e plăcut să te distrezi. Da, cu toți iubim plăcerea. Și da, e sănătos să explorăm ce ne place (vezi articolul nostru despre kink-uri). Ideea e să nu fim egoiști, să nu uităm că în fața noastră se află o persoană care tot are aspirații, anumite traume și răni, motive pentru felul ei de “a fi” și spațiu pentru a crește.
Dacă întrebi, riști. Dacă nu întrebi, continui, neștiind încotro. Preferăm varianta sigură. Frica de a pierde ceea ce există deja este prea consumatoare, iar mulți dintre noi ne consolăm cu narativa “Suntem, dar nu suntem.”
Indiferent de final, un lucru este cert: claritatea nu sperie pe cineva care vrea să rămână.